Construirea Spitalului Regional Craiova: promisiunea unei revoluții în sănătate sau doar o altă poveste cu final incert?
Cu mare fast și declarații pompoase, autoritățile au anunțat că Spitalul Regional de Urgență Craiova intră, în sfârșit, în linie dreaptă. Contractul pentru execuția clădirilor și dotarea lor a fost semnat, iar suma alocată, aproape 400 de milioane de euro, este prezentată ca fiind cea mai mare investiție în sănătate din România. Oare să fie acesta începutul unei noi ere pentru sistemul medical românesc sau doar o altă ocazie de a umple buzunarele unor firme privilegiate?
La ceremonia de semnare a contractului, desfășurată la Primăria Craiova, au fost prezenți nume grele: Romeo Cristian Erbașu, directorul general al SC Construcții Erbașu SA, Mihai Daniel Pavel, președintele Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Infrastructurii în Sănătate (ANDIS), și ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. Toți au zâmbit larg pentru poze, dar cine va zâmbi la final, când spitalul va trebui să funcționeze?
Dimensiuni impresionante, dar vor fi ele suficiente?
Spitalul va fi ridicat pe un teren de 246.127 mp, cu o clădire principală ce va avea Subsol+Demisol+Parter+4 Etaje+Etaj Tehnic, o înălțime maximă de 27,90 m și o suprafață utilă de 165.184 mp. În plus, vor exista clădiri tehnice, stații de gaze medicale și cabine de poartă. Peste jumătate din teren va fi ocupat de spații verzi și parcuri, o inițiativă lăudabilă, dar care ridică întrebarea: cât de mult din această suprafață va fi realmente utilizabilă pentru nevoile pacienților?
Spitalul va dispune de 807 paturi pentru spitalizarea continuă și 45 pentru spitalizarea de zi. Se estimează că, în primul an, vor fi tratate aproximativ 55.000 de cazuri de internare continuă, 100.000 de urgențe și 240.000 de cazuri în ambulatoriu. Totuși, cifrele impresionante nu garantează calitatea serviciilor. Cine va asigura că personalul medical va fi suficient și bine pregătit pentru a face față acestor volume?
Finanțare europeană și împrumuturi: cine plătește nota de plată?
Majoritatea fondurilor provin de la Uniunea Europeană, dar și din împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții. În teorie, pare o afacere bună, dar să nu uităm că împrumuturile trebuie returnate. Cine va suporta costurile în cazul în care proiectul va întârzia sau va depăși bugetul? Cetățenii, desigur, cei care deja plătesc pentru un sistem medical care rareori își îndeplinește promisiunile.
Administrarea spitalului: o bombă cu ceas?
După finalizare, spitalul ar trebui să intre în administrarea Consiliului Județean Dolj. Totuși, forma exactă de administrare rămâne incertă. Istoria ne-a arătat că, de multe ori, astfel de proiecte devin victime ale birocrației și intereselor politice. Va fi SRU Craiova o excepție sau doar un alt exemplu de ineficiență administrativă?
Un pas înainte sau o altă promisiune goală?
Deși proiectul pare impresionant pe hârtie, rămâne de văzut dacă va fi dus la bun sfârșit și dacă va îndeplini așteptările. Într-o țară în care spitalele se prăbușesc la propriu, iar pacienții sunt tratați în condiții inumane, construirea unui spital regional ar trebui să fie o prioritate absolută. Însă, fără o administrare corectă și o viziune pe termen lung, acest proiect riscă să devină doar o altă poveste de succes ratată.
