300.000 de euro pentru o copilă condamnată la suferință
Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, o instituție care ar trebui să fie un bastion al sănătății și al speranței, se află acum în centrul unui scandal cutremurător. O fetiță, născută perfect sănătoasă, a fost condamnată la o viață de suferință din cauza unei infecții cu E-coli contractate în spital. Motivul? O perfuzie pusă greșit de asistente, la doar câteva zile de la naștere. Este acesta prețul pe care îl plătim pentru incompetența și nepăsarea din sistemul medical?
În 2018, această copilă a intrat în lume cu toate șansele de partea ei. Dar, în loc să primească îngrijire și protecție, a fost supusă unei erori medicale care i-a distrus viitorul. Sechelele neurologice severe cu care a rămas sunt o amprentă tragică a unui sistem care pare să funcționeze mai degrabă ca o ruletă rusească decât ca un garant al sănătății publice.
Justiția, un joc de ping-pong al responsabilității
După ani de luptă, mama fetiței a obținut o decizie favorabilă în instanță, care obligă spitalul să plătească daune morale de 300.000 de euro. Dar, bineînțeles, povestea nu se termină aici. Decizia nu este definitivă, fiind deja atacată cu recurs atât de spital, cât și de mama copilului. De ce? Pentru că, în România, chiar și când adevărul este evident, justiția preferă să joace un joc interminabil de ping-pong cu viețile oamenilor.
Ce spune această situație despre sistemul nostru de sănătate și despre justiția noastră? Că victimele trebuie să lupte ani întregi pentru o fărâmă de dreptate, în timp ce instituțiile vinovate își permit luxul de a tergiversa procesele. Și cine plătește prețul real? Nu spitalul, nu asistentele, nu judecătorii, ci o copilă care nu a avut nicio șansă să se apere.
Un sistem medical care ucide speranța
Acest caz nu este doar despre o greșeală medicală. Este despre un sistem întreg care permite astfel de tragedii să se întâmple. Este despre un lanț de nepăsare, incompetență și lipsă de responsabilitate care transformă spitalele în locuri de coșmar. Și, cel mai grav, este despre o societate care tolerează astfel de abuzuri, fără să ceară răspicat schimbarea.
Ce fel de mesaj transmite această situație familiilor care își aduc copiii în spitale, sperând la îngrijire și protecție? Că ar trebui să se teamă, că ar trebui să se roage să nu fie următorii pe lista victimelor unui sistem bolnav. Și, în timp ce noi ne indignăm pentru câteva momente, cei responsabili continuă să își vadă de treabă, fără nicio consecință reală.
O întrebare care rămâne fără răspuns
Într-o țară în care dreptatea se măsoară în ani de procese și în sume de bani, cine răspunde cu adevărat pentru viețile distruse? Cine își asumă responsabilitatea pentru o copilă care nu va cunoaște niciodată o viață normală? Și, mai important, ce facem noi, ca societate, pentru a preveni astfel de tragedii?
Răspunsurile par să fie mereu aceleași: tăcere, tergiversare, nepăsare. Iar în acest timp, victimele continuă să sufere, iar cei vinovați continuă să fie protejați de un sistem care pare să funcționeze doar pentru cei privilegiați.
